Din vremuri stravechi si pana in prezent, diferite culturi au privit visele ca pe o poarta spre o dimensiune magica, prin care ni se permite sa anticipam viitorul sau sa comunicam cu spirite sau alte entitati lipsite de materie.
Multe dintre aceste credinte sunt inca parte a culturii populare contemporane, chiar si in Occident.
In 1900, creatorul psihanalizei, Sigmund Freud, a publicat cartea „Interpretarea Viselor”, introducand studiile si analizele sale in stiinta moderna, nu ca o forma de comunicare cu entitatile metafizice, ci ca o expresie simbolica a consultantilor individuali de analiza a viselor inconstiente.
Din cercetarea pioniera a lui Freud despre vise, s-au dezvoltat metodologii si conceptualizari in legatura cu interiorul mai multor scoli psihologice, cum ar fi psihologia individuala a lui Alfred Adler sau psihologia Gestalt; cu toate acestea, psihologul analist Jung Carl Gustav Jung a prezentat, probabil, o perspectiva care subliniaza interpretarea visului ca o parte fundamentala a procesului de psihoterapie.
Sa vedem cum sunt discutate subiectele, despre vis, in scoala sa.
Care este originea viselor?
In psihologia lui Jung, visele sunt considerate produse naturale; emanarea puterii creative implicata in conformatia celulelor, in tesutul frunzelor copacilor, in pielea noastra si in exprimarea culturala si artistica.
Prin urmare, ele sunt asociate cu intelepciunea intrinseca exprimata prin imagini simbolice.
Jung a studiat cateva dintre cele mai populare vise si a gasit aceasta concluzie a simbolurilor decorative.
Pentru psihiatrul elvetian Carl Jung, creatorul psihologiei analitice, aceasta putere creativa foloseste impresiile din ziua precedenta, ramasitele diurnice si experienta noastra vitala, pentru a construi imagini si povestiri ale viselor noastre.
Matricea visului: modelul de baza al inconstientei colective
Potrivit lui Jung, abordarea freudiana a subconstientului ca rezervor al dorintei nu este suficienta, pentru a explica un continut care nu este legat de istoria personala a individului.
Jung a realizat ca de multe ori, in imaginatia si halucinatiile pacientilor psihiatrici, precum si in visele oamenilor, in general, temele, povestile si personajele apar in mod spontan, dupa ce au fost examinate si interpretate, au ajuns sa pastreze o asemanare surprinzatoare.
Cu naratiuni mitologice care au insotit omenirea in momente si locuri diferite, Jung sustine ca astfel de asemanari nu pot fi intotdeauna atribuite contactului direct sau indirect intre indivizi si idei, in timpul actiunilor lor cotidiene, asa ca, el concluzioneaza ca aceste povesti si simboluri apar din aceeasi sursa creativa , pe care el o numeste colectiv inconstienta.
Modelul de baza, inclusiv cel lucid, este considerat a fi corelat psihologic cu instinctele biologice si serveste ca un mecanism de autoreglementare, integrare si promovare a dezvoltarii psihologice.
Ele sunt, de asemenea, vazute ca un forum si transmitator de intelepciune, care este comun intregii omeniri.
Visul ca o reprezentare a arhitipurilor eroului
Mitul de baza al unei calatorii sub forma unui erou (nastere umila si magica, persoane chemate la misiuni, intalniri cu maestrii, interactiuni cu aliati si dusmani, incercari, razboaie impotriva raului, coborare in iad, intalnirea cu comorile, casatorii cu printesa etc.) gasit in structura multor povesti vechi si contemporane, este considerat o manifestare simbolica a procesului de transformare psihologica, pe care toti indivizii il conduc de-a lungul vietii.
Aceasta transformare este indreptata spre dezvaluirea potentialului unic al fiecarui individ, la experienta personalitatii sale, cea mai sincera, despre vocatia sa, despre contributia sa unica la lume.
Insotind acest proces de transformare, numit procesul de individualizare, este obiectivul propus de psihoterapia Jungiana.
Din teoria lui Jung, variatiile si fragmentele eroilor miticului sunt reprezentate in fiecare noapte, in visele noastre, prin felul in care arhitipurile sunt incarnate in indivizi, si anume complexe afective.
Visul ca o intruchipare complexa a afectivului
Este un set de idei si ganduri cu un continut emotional puternic, care se formeaza din experienta personala legata de temele unor modele de baza.
Complexele Tatalui, de exemplu, sunt incurajate de experientele personale si singulare pe care le avem cu parintii nostri, intotdeauna in fundalul unui model de „tata” universal.
Intotdeauna, conform lui Jung, complexul este un element constitutiv al sufletului nostru si se comporta ca o sub-personalitate care este activata in anumite circumstante in lumea exterioara sau interioara.
Astfel, emotiile care nu sunt proportionale cu contextul (gelozia, dorinta de putere, indragostirea, teama de esec sau succes) pot fi o dovada ca actionam sub influenta complexa si ca interactiunile noastre, cu realitatea, se gasesc mediate de aceasta.
Intensitatea activarii unei conditii complexe a nivelului de subiectivitate, pe care o proiectam asupra oamenilor, si a conditiilor externe in anumite situatii.
Rolul complex
Complexele au capacitati de a se personifica in visele noastre si sunt modelate conform lui Jung in scriitori, regizori, actori si scenarii din lumea noastra unica.
In timp ce visam, putem vorbi cu un batran intelept, care este reprezentat de mai multi profesori pe care ii admiram; ne confruntam cu umbra noastra, sub hainele unor cunostinte sau vecini care ne enerveaza; am primit ajutor miraculos de la un prieten linistit din copilarie.
Visul toxic
Ce este un vis toxic? Acesta este de fapt un termen pentru orice vis care creeaza sentimente negative, care conduc la lucruri negative, in viata reala.
Un vis toxic este mai mult decat un cosmar. Acesta este un vis cu implicatii reale in domeniu; un vis care afecteaza intr-adevar pe cineva sa traiasca o viata negativa in lumea reala.
Visele toxice pot fi cauzate de mai multi factori; regret, sentimente de frica, sentimente de furie si sentimente de ranire si asa mai departe.
In unele cazuri, visele toxice sunt cauzate de fostii soti si acest lucru afecteaza, cu adevarat oamenii, in special cei sub 25 de ani.
In intervalul de varsta, sub 25 de ani, majoritatea oamenilor nu au o maturitate emotionala pentru a „face pace” cu ei insisi, atunci cand isi pierd iubire valoroasa.
Spre deosebire de persoanele de peste 40 de ani, relatiile pentru tineri sunt adesea abordate emotional si reactiv, ca si cum ar fi vorba despre propria viata.
Visele toxice pot fi prevenite prin constientizare. Constientizarea este strans legata de atitudinea cuiva, atunci cand se confrunta cu un moment, inclusiv ceea ce se numeste o despartire si o relatie toxica.
Renuntarea la iubire ar trebui interpretata ca o calatorie de viata care deschide noi posibilitati in viitor.
Omul merge in viitor, nu in trecut, astfel incat trecutul ar trebui sa fie o experienta valoroasa, care sa modeleze persoana intr-o directie mai buna.
