Era o zi ca oricare alta, atunci cand am luat hotararea sa termin cu tot si cu toate.
Am decis sa renunt la serviciul pe care il aveam, sa termin cu relatia in care eram, sa rup orice relatie cu Dumnezeu.
Dar, inainte de asta, m-am dus in padure, pentru ca, de obicei, aici purtam discutiile cu Dumnezeu, si m-am gandit sa ii mai acord o sansa.
Ajungand acolo, l-am intrebat :
”Doamne, poti sa-mi dai un motiv sa nu renunt?”
Raspunsul Sau m-a surprins:
”Uita-te in jurul tau! Vezi feriga si bambusul de langa tine?”, mi-a zis el.
I-am raspuns:
”Da”.
El a continuat:
”cand le-am plantat am avut mare grija de ele. Le-am plantat la lumina, le-am udat constant, astfel feriga a crescut repede. Haina ei verde a acoperit pamantul, dar cu bambusul nu s-a intamplat nimic, dar nu am renuntat. In cel de-al doilea an, feriga a devenit si mai viguroasa si mai verde, dar samanta de bambus nu a dat niciun semn. Si totusi, nu am renuntat.”
”In cel de-al treilea an”, continua Dumnezeu, ”feriga devenea din ce in ce mai frumoasa, iar bambusul nu crestea nici macar un pic. In al patrulea an, bambusul se incapatanase sa nu faca nimic, dar eu tot nu am renuntat.
Apoi, in al cincilea an, a rasarit un mugure , comparativ cu feriga era prea mic si insignifiant, dar 6 luni mai tarziu bambusul se inaltase la peste 3 m. Cei cinci ani care trecusera, ii folosise ca sa isi dezvolte radacinile, sa poata supravietui. Nu am dat nici uneia dintre creatiile mele o provocare pe care sa nu o poata trece.”
Dupa aceea m-a intrebat :
”Copilul meu, stii ca in tot acest timp in care ai suferit si te-ai luptat, de fapt ti-ai dezvoltat radacinile? Nu am renuntat la bambus, nu o sa renunt niciodata la tine.”
”Niciodata sa nu te compari cu ceilalti”, a continuat el. ” Bambusul l-am creat cu un alt scop, decat feriga, chiar daca ambele infrumuseteaza padurea. Asa ca, stai linistit. Timpul tau va veni si in curand te vei inalta si tu, la fel ca bambusul.”
Iar eu am intrebat:
” Cat de sus o sa ma inalt, Doamne?”
El mi-a raspuns linistit:
”Cat de sus se va inalta bambusul?”
Confuz, am intrebat:
”Cat de sus poate!?”
Dumnezeu mi-a raspuns:
”Da, inaltandu-te tu ma vei onora pe Mine”.
Dupa aceasta conversatie, am parasit padurea si am hotarat sa scriu aceasta poveste. Si sper sa poti vedea ca Dumnezeu nu renunta niciodata la tine, asa ca nici tu nu ar trebui sa renunti la El!
Orice problema pe care Dumnezeu ne-o aseaza in cale, nu face decat sa ne intareasca, nimic nu este peste puterile noastre!
