Se povesteste ca un om avea doi meri in fata casei.
Unul dintre meri era bun, iar altul rau si nemultamitor.
Cand omul iesea din casa cei doi pomi intotdeauna il rugau ceva.
Marul rau de fiecare data cerea diferit:
-„Sapa-ma imprejur”, „Varuieste-ma”, „Toarna-mi apa”, „Departea-za noroiul de la tulpina mea”, „Acopera-ma de arsita soarelui”!
Iar marul bun intotdeauna avea doar o singura rugaminte: „Stapanul meu, ajuta-ma sa aduc roada buna.”
Gospodarul era binevoitor fata de ambii pomi, ingrijea de ei, asculta atent dorintele lor si le indeplinea toate cererile.
El facea tot ce l-au rugat si primul mar si al doilea, cu alte cuvinte, pomului rau el ii dadea tot ce dorea iar pomului bun ii dadea doar ceea ce socotea de cuviinta ca este bun pentru ca sa dea o roada imbelsugata, asa dupa cum l-a rugat. Si stiti ce s-a intamplat apoi?
Marul rau a crescut mare, tulpina si radacina straluceau de parca erau unse cu ulei, iar frunzisul des era verde – inchis.
Spre deosebire de el, marul bun prin exteriorul sau nu atragea nimanui atentia.
Cand insa a venit timpul roadei pomul rau a rodit niste mere mici si verzi care asa si n-au reusit sa se coaca din cauza frunzisului des de care erau inconjurate. Iar pomul bun a rodit mere mari si gustoase.
Ii era rusine pomului rau ca n-a dat si el asa roada bogata ca si vecinul sau, deacea a inceput sa carteasca impotriva stapanului sau, invinuindu-l pe el. Stapanul s-a suparat pe el si a zis:
-Parca eu sunt vinovat de cele intamplate? Oare nu eu am fost acela care tot anul imprejur ti-am indeplinit toate dorintele? Daca si tu te-ai fi ingrijit doar de roada asa cum a facut vecinul tau eu si pe tine te-as fi ajutat. Dar tu te-ai prefacut ca esti mai intelept decat mine, care te-am sadit deacea ai si ramas neroditor.
Mult s-a suparat pomul rau si a promis ca la anul viitor nu va mai cere nimic de la stapan decat sa-l ajute sa dea roada, iar de celalte toate se va lasa in grija lui. Cum a promis asa si a facut iar in anul urmator adat si el roade bogate la fel ca si vecinul sau. Bucuria stapanului a fost nespus de mare.
Morala acestei pilde este urmatoarea. Stapгnul este Dumnezeu, iar noi oamenii suntem pomii pe care El i-a sadit.
